Pe 8 aprilie am avut o ediție dedicată puterii voinței și abilității noastre de a ne autodisciplina. Ediție pe care am început-o cu o acțiune dificilă, dar esențială pentru antrenarea voinței: am aruncat efectiv telefoanele mobile la coș (vezi poze la sfârșitul articolului).

Am fost întotdeauna fascinat de cât de greu e să scapi de obiceiurile proaste și să duci la final acțiunile pe care ți le-ai propus. Acestea sunt lucrurile mici de zi cu zi care fac diferența între succes și eșec în viețile noastre.

Am început vorbind despre piramida nivelurilor neuronale (Robert Dilts) si cum ne poate ajuta să dobândim obiceiuri sănătoase pe care să le și păstrăm.
 

Apoi am avut onoarea să-l ascultăm pe invitatul special – Ionuț Ursu, fondatorul asociației ”Volunteer for Life”, paramedic și voluntar de meserie.

Povestea lui Ionuț e fascinantă. A fost abandonat la naștere de mama sa naturală pentru că i se spusese (în mod eronat) că bebelușul ei are HIV. A petrecut copilăria și adolescența în centre de plasament, unde a fost bătut, tratat inuman și declarat în mod greșit handicapat mental. Practic nu i s-a dat nicio șansă.

A trecut prin dificultăți greu de descris sau de înțeles de oameni care au crescut lângă o familie, oricum ar fi fost aceasta. Și totuși a reușit să creeze din aceste experiențe o viață mai nobilă decât oricare dintre oamenii pe care îi cunosc.

Impresionat fiind de greutățile prin care a trecut atât el cât și colegii lui orfani, și-a dedicat întreaga viață ajutorării aproapelui – pornind de la voluntariat pe ambulanță, până la expediții în Nepal și Irak, în care a ajutat locuitorii în situație de dezastru. A salvat oameni de sub dărâmături sau de pe câmpul de luptă, riscându-și în mod repetat viața.

Apoi a înființat o asociație prin care a strâns bani pentru o clinică dentară destinată copiilor cu dizabilități din familiile defavorizate din județul Neamț.

O poveste pe cât de tristă pe atât de înălțătoare – un om care nu a avut nimic, care s-a gândit uneori inclusiv la sinucidere (mai ales când credea ca oricum va muri de SIDA, înainte să afle că nu fusese infectat). Iar apoi s-a ridicat deasupra acestor probleme și a început să-și ajute semenii fără să aibă bani, dar cu o dorință incredibilă de a schimba lumea în bine.

 
După pauză, am avut pe scenă o vorbitoare cu mult curaj: Rodica Ruxanda. Rodica și-a înfruntat în acest discurs propriile temeri și a învins, prin deschiderea și vulnerabilitatea de care a dat dovadă.

Un discurs impresionant în care ne-a povestit cât de greu i-a fost în fața unor anxietăți dobândite pe parcursul vieții și cum a reușit să lupte și să îți recapete liniștea.

 
Silviu Drăgănescu a vorbit despre puterea creierului de a se recabla și a prezentat cateva concepte care ne-au deschis gandirea pentru a afla mai multe despre acest subiect.

Cartea pe care ne-a recomandat-o se numește , de Norman Doidge și pot spune că este fascinantă pentru că îți arată printre altele cum oameni care aveau handicapuri sau semipareze s-au vindecat aproape complet prin exerciții ce antrenează plasticitatea creierului (am citit-o și eu, chiar merită).

 
Iar Bogdan Blendea a închis ediția ținând o prezentare despre 3 principii esențiale pentru a avea voință:

– Motivația internă – Răspunsul la întrebarea ”De ce continui, de ce te trezești în fiecare zi?”
– Disciplina – Să ai un plan clar și să execuți acel plan
– ”Astăzi” – Să dai totul astăzi, chiar și atunci când nu ai chef

Am avut o seara intensă, plină de momente de a-ha, concepte fascinante, inspirație, emoție. Și cel mai important lucru: am cunoscut oameni noi, pasionați și frumoși la suflet.

Vă așteptăm și pe voi la Liga vorbitorilor în public!

Inspiră mai departe